Când e momentul să pleci..

Ce simplu ar fi să existe un termen de valabilitate și în cazul relațiilor, să știm cu toții că până la xx.xx.xxxx va dura acea poveste frumoasă, complexă, în care fiecare s-a implicat și a dăruit cât a reușit de mult și de bine. Poate ar fi simplu, dar ce rost are simplitatea în astfel de contexte? Nu ar mai exista suferință și durerea despărțirii, ei nu? Ar trăi cineva cu ușurința că în 2 ani, acea relație în care ai investit atât de mult se va termina? Da, relațiile se termină, mai devreme sau mai târziu, cu un final fericit sau cu unul plin de durere și regrete, dar chiar și fără un termen de valabilitate va exista un grad de certitudine a momentului în care o relație începe să se destrame.

Gottman a numit acest moment ”întrerupătorul poveștii despre noi”. De ce tocmai întrerupător? Hm, pentru că sunt două alternative: fie poate fi oprit, fie pornit, fără a exista o cale de mijloc sau jumătăți de măsură. Acea situație în care totul se învârte în jurul non-culorilor alb și negru, neexistând nuanțe de gri.

Cum se ajunge acolo? Printr-o erodare treptată a încrederii, lipsa de implicare, rutină, nesatisfacerea nevoilor proprii, ale partenerului, lipsa comunicării etc. Treptat, totul se deteriorează dacă nu se revine asupra acelor aspecte ce cu timpul ” se uzează”, își pierd din valoare. Momentele bulversante, de răscruce pot semnifica exprimarea unei nevoi și totodată necesitatea ca partenerul să fie receptiv la solicitarea făcută. Aceste momente fac parte din acele situații critice care pot contribui la deteriorarea relației, din cauza faptului că partenerul nu ține cont/ nu-și dă seama/nu acordă importanță nevoii exprimate. O altă situație de impact poate fi când unul dintre parteneri simte un cumul de emoții negative și are nevoie de o conectare profundă cu partenerul, dar celălalt nu acționează conform dorințelor noastre și nu răspunde inițiativei. Există situații similare și în cazul certurilor sau a contextelor în care ne dezamăgim partenerii, iar lipsa unei gestionări corespunzătoare să determine mai apoi dificultăți în relaționare etc. Să te poți baza necondiționat pe partener este fundamental. Mulți așteaptă transparență și implicare. A te ține de promisiuni, a face ceea ce ai spus că vei face, dovedește că ești o persoană de cuvânt pe care partenerul se poate baza. Totodată, iubirea, bunătatea, căldura, compasiunea, integritatea sunt câteva dintre standardele morale care dovedesc că partenerul ne tratează atât pe noi, cât și pe ceilalți într-o manieră etică pozitivă.

Nu vreau să exclud acele relații în care predomină haosul. În care sfârșitul poate fi unul tragic, dramatic, în care lucrurile se termină rău din cauza trădării, a lipsei de respect, a încălcării granițelor și limitelor, a momentelor conflictuale, agresiunii etc. Există, sunt persoane care se confruntă cu ele, dar mi-ar plăcea să cred că acolo nu mai este vorba de o indecizie a alegerilor, ci de răspunsuri clare în care finalul și încheierea relației să fie singura opțiune. „Când partenerul nostru face ceva de neiertat, toată lumea ne spune că ar trebui să plecăm și știm noi înșine că asta ar trebui să facem” (Allegra Vaselli).

Totuși, a cui este vina când lucrurile nu mai funcționează cum ne dorim? Trebuie să existe cineva vinovat sau mai vinovat? Aici cred că fiecare poate avea un moment de introspecție în care să reflecte și chiar să scrie undeva aspectele bune sau mai puțin bune cu care a contribuit, plusurile/minusurile, momentele de vinovăție, remușcare, situațiile în care se putea proceda altfel, în care nivelul de toleranță să fie mai crescut, ascultarea mai activă etc. De ce? Pentru că problemele apar și sunt inevitabile, iar oamenii nu dețin întotdeauna controlul și nu pot gestiona mereu cum și-ar dori totul. Nu există acea dragoste perfectă pe care o vedem în câteva secvențe de filme, de ce? Pentru că ne place sau nu, perfecțiunea a devenit un standard creat de om, acel om care este o ființă imperfectă. Și se ajunge la concluzia că e complicat totul și extrem de greu. Și da, are sens. Sunt situații în care nu știm ce să facem, ce ar fi mai bine și cum să procedăm. Și da, este ok. Să conștientizăm lucrurile și să le procesăm, să găsim soluții sau să putem gestiona, co-regla și reevalua emoțiile necesită timp.

Dar decât să găsim vinovatul din povestea creată, mai eficient ar fi să ne focusăm pe ambivalența simțită, această indecizie de a pleca sau a rămâne. Ce rămâne de făcut?

• analizează situația dintr-o perspectivă cât mai obiectivă: ce motive ai pentru a rămâne, ce te împiedică să pleci, care sunt costurile existente, beneficiile etc.
• care sunt deal breakers? Deal breakers sunt comportamente, valori și/sau caracteristici ale unui potențial partener pe termen lung cu care nu sunteți în mod fundamental de acord. Iar aceste lucruri trebuie comunicate, fiindcă este posibil să fie descoperite pe parcurs, iar asta să contribuie la aceste cogniții.
• să observi cât de confortabil/inconfortabil te simți în relația respectivă (certitudinea oferă confort). Incertitudinea e elementul de noutate care totuși nu ar trebui să lipsească. Pot fi echilibrate? Care-s nevoile?
• să fii onest/ă cu tine și să verifici dacă nu a apărut în viața ta altcineva care-ți pare mai atractiv, seducător, incitant, motiv pentru care îți pui relația și sentimentele pentru partener la îndoială.

• să te redescoperi în cazul în care toate argumentele duc la încheierea relației. Va fi o nouă etapă, plină de multe alte oportunități și experiențe cu ajutorul cărora vei contribui și mai mult la ceea ce ești/poți deveni.
• să verifici dacă se mai poate face ceva, dacă există disponibilitate din partea ambilor parteneri de a repara relația și de a o readuce într-un stadiu satisfăcător.
• să te aștepți că pot apărea regrete ca urmare a deciziei luate și de multe ori este normal, în general când facem alegeri importante se poate întâmpla să apară și regrete, remușcări, păreri de rău. Depinde cât de suportabil sau mai puțin suportabil le facem să fie și cum ne raportăm la ele.
• să nu-ți fie frică că nu mai faci parte din acea diadă/”că vei rămâne singur”. Ce înseamnă singur când există atâția oameni în jur? E ok, chiar dacă nu pare deloc așa. Suntem făcuți pentru relaționare, iar singurătatea poate fi înspăimântătoare, terifiantă de-a dreptul, dar faptul că încheierea relației este cel mai bun lucru pentru tine, asta e cel mai important în acest moment.

Am menționat numai câteva dintre aspectele care pot fi luate în considerare atunci când ” nu știu ce să fac/vreau altceva, dar totuși nu pot pleca”. Dar totuși o decizie trebuie luată și pot anticipa cât poate fi de frustrant, îngrijorător, stresant etc. E util să facem continuu o reevaluare a relației, a progreselor făcute, a stagnărilor care există. Sunt pioni esențiali care pot să ne îndrume spre următorii pași pe care îi putem face în relație. În momentele dificile, tensionate e firesc să duci relația într-o lumină total negativă, cum în situațiile în care simțim puternice emoții pozitive evidențiem și reflectăm doar aspectele favorabile atât ale relației, cât și ale partenerului. Sunt manifestări normale, dar altfel gestionabile dacă relația a trecut prin niște lentile obiective, în contexte echilibrate, cu un reglaj emoțional stabil.

Investește în tine. „Cercetările au arătat că a-ți face timp și a investi în tine poate avea rezultate benefice și de durată pentru relația ta, indiferent dacă treci printr-o perioadă grea sau nu” (Gabb).  Dacă fiecare lucrează la acest aspect, iar mai apoi își aduce resursele în relație, echipa pe care o faceți poate deveni mai consolidată și poate funcționa și mai bine. O relație înseamnă DOI/NOI, dar nu renunța la EU/MINE!! Și nu, nu e egoism.

Reflectă asupra comportamentelor tale, fără a fi mereu focusat pe celălalt. Schimbarea nu este ușoară, mai ales atunci când e posibil să identifici câteva minusuri și la tine, nu doar la celălalt, dar faptul că ești conștient de ele și le-ai putut identifica este deja un prim pas.

Fiți deschiși către incertitudine/noutate. ” Cuplurile fericite pot echilibra gestionarea de zi cu zi a casei, jobului și familiei cu noutatea și entuziasmul de a încerca lucruri noi. (Martin Gill).” Faceți listă de wishes (locuri unde vreți să mergeți, experimentarea de noi hobby-uri, fantezii) și încercați să realizați cât mai multe. Ieșirea din rutină este mai mult decât necesară pentru o retrospectivă a relației și reaprinderea pasiunii. Dați-vă libertatea de a evada și de a schimba mediul. „Nu trebuie să pleci departe de casă sau să cheltuiești o mulțime de bani, ideea este că trebuie să te relaxezi și să te bucuri de un timp liber pe care să-l petreceți împreună, care să vă reaprindă scânteia (Orbuch).”

Alocă timp pentru check-in-uri regulate în care vă așezați împreună pentru o conversație calmă și sinceră despre modul în care evoluează relația voastră. Este vital pentru buna funcționare a acesteia.  Abordând potențialele probleme de la început, puteți să le remediați înainte de a lua amploare, vă oferiți timp pentru a vă cunoaște mai bine și, în același timp, vă veți stimula intimitatea și conexiunea.

Iar ultima, dar de o importanță colosală: SETEAZĂ LIMITE ȘI GRANIȚE CLARE!! Nu renunța la principii, valori, standarde pentru nimic. Respectă-te, investește în tine, luptă pentru ceea ce îți dorești, fie că este vorba de un lucru minor, fie că este vorba despre succes și nu renunța. „Aveți o limită fermă conform căreia, dacă partenerul dvs. încalcă acele granițe chiar și o dată, relația se va termina complet. Meriți să ai o viață armonioasă, fericită iar, cu această limită, o vei avea! (Welch)” Dacă e timpul să pleci, fă-o! Și da, ai motive pentru a pleca, iar pe baza lor decizia ta este asta.

“If you can find — and be someone who is — kind and respectful, your relationship will probably go well; and if you can’t, it definitely won’t.”