Semne ale trădării

”La baza unui mariaj pe termen lung stă încrederea între soți.” Gottman

E miercuri seară. Recunosc că ziua mea nu a fost nici cea mai bună, dar nici eu nu am fost în cea mai bună condiție. Am fost apatică, lipsită de energie. Astăzi mi-am luat o pauză, am fost într-o continuă negație și repulsie. Mi s-a întâmplat de multe ori, ca în aceste momente să îmi doresc să scriu. Exact, modalitatea mea de expunere, de a a-mi permite să fiu și vulnerabilă. Iar în ciuda sutelor de momente în care îmi place enorm de mult să dețin controlul, există acele momente de slăbiciune pe care am învățat să le tolerez și accept. Și fiindcă mi s-a spus: *am aflat atât de multe despre tine doar citindu-ți articolele*, astăzi o să mai aflați că sunt sceptică de fel și funcționez pe bază de încredere și da: se clădește extrem de greu și o poți ruina foarte rapid. *Avem nevoie să ne putem baza pe onestitatea partenerului de viață.* Dar atât pe partea de autodezvăluire, astăzi este despre infidelitate.

Pentru că nu am avut ocazia să întreb 100 de români ce înțeleg sau ce consideră că înseamnă înșelatul, dar am fost în postura de a extrage pe parcursul timpului câteva opinii, voi spune foarte scurt că: TRĂDAREA NU SEMNIFICĂ DOAR INFIDELITATE SEXUALĂ! Există multe forme de a-ți putea trăda partenerul și de a reda lipsa încrederii în partener/ în relația de cuplu. Există parteneri care flirtează continuu, dar care nu merg până la capăt, care au un devotament extrem de superficial față de celălalt, care alimentează mereu diverse conflicte, care au mereu nemulțumiri. Cu siguranță ați tot auzit: *s-a schimbat, nu mai e la fel*, *nu mai suntem compatibili*, *din păcate, am ajuns să fim foarte diferiți*, *se pare că avem direcții de viață diferite, drumurile ni se ramificau tot mai mult* etc. Sau unii oameni ajung să vorbească urât despre foștii parteneri, ajung să îi denigreze în fața celorlalți din vaste motive. Exact, desconsiderarea, acele momente în care apare lipsa de respect și disprețul atât pentru omul de lângă, cât și față de relație, momente foarte puțin semnificative pentru unii, dar care reprezintă o formă la fel de rea de trădare, precum infidelitatea sexuală. O relație implică angajament, respect, încredere, protecție etc. orice altceva din exterior care încalcă aceste principii ale unei relații, poate constitui o formă de înșelăciune. NU, nu doar infidelitatea sexuală este o formă de trădare. Iar disperarea și agățarea abuzivă de partener, frica de a-l pierde, emoțiile copleșitoare sau condiționarea, nu sunt o soluție de a ține pe cineva în viața noastră. *Sunt aici și voi fi lângă tine până îți vei reveni/până viața ta va fi una mai bună/până voi găsi eventual pe cineva mai bun*, acesta este devotamentul condiționat, o formă prin care ne putem trăda partenerii.

Luarea unor angajamente condiționate, precum cererea în căsătorie, realizarea unei nunți, întemeierea unei familii etc. pe care unele persoane le fac din cauza presiunii sociale din jur sau chiar din cauza partenerului sunt o altă formă de trădare. E atât de util să discutați orice aspect cu partenerul, fie că sunt chestiuni importante sau mai puțin importante, obiective, dorințe, visuri, orice. E nevoie doar să vă faceți timp pentru a preveni posibilele situații de genul.

Minciuna. Aceasta începe în momentul în care avem secrete față de celălalt, uneori doar pentru că nu vrem să îl supărăm pe celălalt, alteori din dorința de a evita posibile certuri (s-ar supăra de mine și s-ar înfuria dacă ar afla, e ceva ce îi displace). De cele mai multe ori persoana cealaltă află adevărul, fie într-un mod voit sau total întâmplător și e foarte probabil ca răspunsul partenerului să fie atunci: *știam că nu vei reacționa bine și din acest motiv nu ți-am spus*. Cine este vinovat atunci? Multe dintre minciuni sunt spuse din dorința de a menține armonia în cuplu, pe moment fără să se realizeze gravitatea lucrurilor. Acestea pot avea o rezolvare. În schimb, există acei oameni care mint în permanentă, acele minciuni au toate motivele să vă redea anxietate. Aceștia sunt mincinoșii cronici, care nu spun adevărul/îl ascund, în ciuda faptului că nu există nicio amenințare în privința relației de cuplu. Tiparul minciunii cronice este format undeva în copilărie, când cei mici încearcă să mintă pentru a nu fi judecați de părinți și pentru a face o impresie bună. O sugestie? Creați relații deschise, intime și conexiuni sincere cu partenerii, iar în cazul în care aveți nevoie de ajutor, solicitați-l (este de apreciat că încercați să faceți tot ce vă stă în putință pentru a vă salva/repara relația).

Aventura non-sexuală. Acea prietenie platonică ce poate exista între un bărbat și o femeie și care poate fi creată în vaste contexte: serviciu, sală, când mergi după copil la școală etc. Să ai prieteni nu este o trădare, dar unele prietenii includ detalii intime despre viața celuilalt, iar asta poate fi supărător pentru partener; îi poate crea disconfort, îl poate face să se simtă incomod, poate apărea gelozia etc. Da, aici trebuie să fim atenți: *de unde știe ce parfum îți place? de ce ți-a cumpărat exact ceea ce îți doreai? cum de știe atâtea despre tine?*. Întrebări la care răspunsul este foarte simplu: suntem doar colegi, prieteni, cunoscuți, dar care provoacă gelozie, certuri, iraționalitate, furie, dezamăgire etc. O simplă prietenie între un bărbat și o femeie nu este ascunsă, nu provoacă certuri, nu creează ziduri față de partener, nu implică motiv de comparație și nu presupune minciuni.

Dispariția interesului sexual. Yeah, e greu când viața sexuală nu mai oferă aceeași satisfacție, apar schimbări fizice, posibile nesiguranțe, stânjeneală, acestea conducând la comparații, posibile reproșuri, insulte etc. Partenerul/partenera nu se mai simte validat/ă, iar respingerea și lipsa atracției evident manifestate conduce spre declinul relației de cuplu. Nu este ceva general valabil mai ales la persoanele trecute de 45 de ani, care susțin că satisfacția conjugală nu este diminuată de micșorarea intimității sexuale.

Răceala sau absenteismul. Din cauza multor emoții/trăiri pe care le tot acumulăm și interiorizăm, din cauza multor probleme nerezolvate și a lipsei de comunicare este posibil să devenim reci și distanți față de parteneri, să ne ridicăm bariere înalte și să devenim indiferenți, inaccesibili. Fără egoism și cu onestitate ar trebui să ne exprimăm opinia raportată la nevoile noastre de a fi o prioritate pentru celălalt (sau oricare ar fi nevoia), dezvăluindu-și ambii parteneri emoțiile resimțite și antecedentele care au determinat urmările unei distanțări. Mai pot fi cauzate pe seama contextelor în care evităm sau abandonăm persoana fix atunci când are nevoie de susținere, încurajare, compasiune. Da, ne manifestăm susținerea în modalități diferite, doar că într-o relație sănătoasă fiecare învăță de ce anume are nevoie celălalt pentru a se simți încurajat și mai ales iubit. Ce mai pot adăuga este că nu toate formele de absenteism sau răceală pot fi soluționate. Sunt persoane care nu vor să își arate afecțiunea în niciun fel și foarte greu se lasă ajutate.

Formarea unei coaliții împotriva partenerului de viață. Atunci când unul dintre parteneri se aliază cu o persoană foarte apropiată împotriva celuilalt. Spre exemplu, când partenera comunică mult cu una dintre prietene despre cum ar trebuie să își gestioneze/organizeze ei anumite aspecte din viața de cuplu. Când partenerul are o relație foarte strânsă cu mama sa, iar acesta îi permite mamei să îi critice partenera sau să îi dicteze multe dintre deciziile pe care le au cei doi parteneri de luat. Aceste contexte creează de nenumărate ori conflicte între parteneri, fiindcă celălalt ajunge să se simtă inferior celeilalte persoane și mai puțin important.

Lipsa de respect se manifestă de multe ori prin încercarea de a-l pune pe celălalt într-o poziție de inferioritate. Nu ești mai inteligentă decât el, nu e mai perfecționist decât tine. O atitudine disprețuitoare sau superioară ilustrează pur și simplu abuz emoțional. Modalitățile de jignire, de sarcasm, ironie, folosirea poreclelor, a reproșurilor continue, a glumelor seci sunt forme ale lipsei de respect. Nu ne ținem sub papuc partenerul și nici nu îl lăsăm undeva în spatele nostru, ci înaintăm împreună cu acesta, de la același nivel, eventual de mână.

Egoismul. Cum era? Uneori renunț la mine, la propriile nevoi, pentru binele comun al cuplului. Vreau ca celălalt să știe că se poate baza pe mine și că îi sunt aproape, cu toate că poate uneori nu știu cum și de ce are exactă nevoie, dar sunt deschis/ă spre a afla și a reuși să gestionăm mediul. Să fie așa tot timpul? Ne-am dori, dar nu este. Egoismul poate fi alimentat pur și simplu de un eveniment căruia nu știm cum să-i facem față, pentru care nu am reușit să ne pregătim. Spre exemplu: te muți împreună cu partenerul, salariile ușor diferă, acesta și-ar dori să vă deschideți un cont de economii cu scopul de a vă satisface dorințele și nevoile comune, dar tu nu îți dorești sub nicio formă, din cauza faptului că ești de părere că suma pe care a propus-o este oricum prea mare, iar tu ai oricum mult mai multe necesități decât el, care trebuie să fie satisfăcute, fără a fi amânate/puse pe locuri secundare.

Nedreptatea. Viața e nedreaptă, multe dintre situațiile la care asistăm nu sunt corecte și tot așa. Schimbăm pasa de la unul la celălalt. Tu speli vasele, eu plătesc facturile, nu mi se pare corect că mă pui doar pe mine să gătesc, unde este egalitatea pe care ai susținut că o vrei în această relație? Poate de multe ori nu există o cale corectă de a împărți responsabilitățile, există o cale prin care se pot discuta plăcerile, neplăcerile și prin care mai apoi se pot lua decizii. Ce este nedrept, e să iei de unul singur deciziile și precum un dictator să-i spui celuilalt ce să facă, fără o înțelegere de comun acord.

Promisiunile încălcate. Vă setați valori și principii comune, așteptări fundamentale, visați împreună la obiective comune și vă faceți promisiuni ce au rolul de a crea o conexiune și mai puternică. Este normal. Totuși, cum gestionați momentele în care promisiunile respective nu sunt realizate, îndeplinite? Apare dezamăgirea de multe ori, încrederea se pierde/scade în partener, dar și asupra viitorului comun. E bine să acceptăm că e posibil totuși ca celălalt să aibă propriile credințe, ar fi util să ni se comunice asta, înainte de orice. Sau ar fi de preferat, în momentul în care observăm că este posibil să ne încălcăm promisiunea, să recunoaștem că nu suntem în acel punct suficienți de pregătiți/nu avem resursele necesare pentru a realiza ceea ce ne-am propus. Există totuși o promisiune foarte des întâlnită: *mă voi schimba, promit să mă schimb*. Atunci, trădarea se resimte tot mai mult, cu fiecare ocazie pe care partenerul o are pentru a realiza transformarea, dar fără succesul de a se întâmpla ceva favorabil.

Evenimentele/întâmplările nu trebuie să se petreacă în cea mai catastrofică manieră cu scopul de a lua decizia de a pleca dintr-o relație, de a renunța la un partener. Aceste aspecte care ni se par deseori minore sunt pline de impact și lasă cicatrici destul de vizibile și adânci asupra unora. Am observat înclinația asta a multor persoane de a se raporta la ideea că nu este neapărat rău, dacă nu este cel mai rău lucru posibil, dar nu este deloc rațional și sănătos. O relație este un angajament, dar nu presupune nici cătușe și nici gratii. Faptul că e de preferat, e benefic să tolerăm, să acceptăm anumite aspecte ce îl vizează pe partener, nu semnifică că trebuie să manifestăm o acceptare oarbă.

” Când o relație începe să se fisureze de la un capăt la celălalt sub greutatea trădărilor de tot felul, e nevoie de mult mai mult decât niște simple scuze, promisiuni și nopți petrecute sub clar de lună, pentru ca legătura să fie refăcută.”

Am ales să nu mă raportez la abuzul fizic/emoțional fiindcă consider că este un subiect prea amplu pentru a fi schițat în câteva rânduri. Țin să specific totuși că: dacă sunteți abuzați de parteneri, nu meritați un astfel de tratament și v-aș ruga să solicitați ajutor specializat!! Abuzul fizic: orice tip de atingere nedorită. Abuzul emoțional: constrângeri sexuale, gelozie extremă, umilire, izolare socială, dispreț sau degradare publică, amenințări etc. TAKE CARE OF YOURSELF!!